Boli tratate

Accidentul vascular cerebral (AVC) este o tulburare a alimentării cu sânge a creierului, care poate duce la distrugerea celulelor din acea zonă.

Simptomele sale pot persista mai mult de 24 de ore sau pot fi chiar fatale, necesitând tratament imediat. Intervențiile neurologice și neurochirurgicale rapide, precum și începerea timpurie a reabilitării reduc gradul de deteriorare și deteriorarea calității vieții.

Accidentul vascular cerebral (AVC) este a treia cauză principală de deces, afectând aproximativ 4,5 milioane de persoane anual. Din 10.000 de locuitori, 40 de persoane sunt spitalizate din cauza unui AVC, dintre care două treimi pleacă cu dizabilități permanente. AVC-ul este una dintre principalele cauze ale dizabilității la adulți.

Există două tipuri: hemoragie cerebrală și ischemie cerebrală.

În majoritatea cazurilor, se dezvoltă ischemie cerebrală, cunoscută și sub numele de spasm cerebral sau encefalomalacie. Aceasta apare atunci când un cheag de sânge blochează unul dintre vasele de sânge ale creierului, lipsind zona afectată de aportul de sânge, ceea ce duce la moartea celulelor din acea zonă. Cheagul de sânge se poate forma la locul obstrucției, caz în care se numește tromboză, care poate fi cauzată de ateroscleroză, sau poate fi transportat de fluxul sanguin, caz în care se numește embolie.

Hemoragia cerebrală, care apare mai rar, are un rezultat mai grav decât ischemia cerebrală. În timpul acestei afecțiuni, unul dintre vasele de sânge din creier se sparge sau se rupe, provocând o hemoragie. Hemoragia poate apărea în interiorul creierului sau în învelișul care înconjoară creierul. În ambele cazuri, substanța cerebrală din zona respectivă este deteriorată și poate apărea o tulburare de circulație sanguină în zona alimentată de vasul de sânge afectat.

Gravitatea unui accident vascular cerebral (AVC) depinde de zona cerebrală afectată și de amploarea deteriorării. De obicei, deteriorarea pe partea dreaptă a creierului afectează partea stângă a corpului, iar deteriorarea pe partea stângă a creierului afectează partea dreaptă a corpului.

Disfuncții post-AVC:

• Slăbiciune sau paralizie unilaterală
• Tulburări de echilibru și coordonare
• Probleme de vorbire și utilizare a limbajului
• Neglijare: ignorarea lucrurilor de pe o parte a corpului
• Durere, amorțeală
• Probleme de memorie, gândire
• Depresie

La persoanele care au suferit un accident vascular cerebral (AVC) apare frecvent paralizia unilaterală, slăbiciunea, deteriorarea mișcării, vorbirii și gândirii. La majoritatea pacienților care supraviețuiesc unui AVC, după faza acută rămâne o deteriorare semnificativă. De aceea, este recomandat să se înceapă reabilitarea cât mai curând posibil, subliniindu-se în mod special necesitatea inițierii unei neuroreabilitări complexe specializate. Acest lucru este cu atât mai important, deoarece primele rezultate ale sesiunilor de reabilitare sunt de așteptat în stadiile incipiente.

Boala Parkinson este o afecțiune neurologică cronică și progresivă, caracterizată prin deficitul și disfuncția dopaminei în ganglionii bazali din sistemul nervos central. Dopamina este un neurotransmițător care ajută creierul să regleze mișcarea. În boala Parkinson, deficitul de dopamină cauzează tulburări de mișcare, cum ar fi tremurul, rigiditatea, lentoarea și problemele de echilibru.

Boala Parkinson este mai frecventă în rândul persoanelor în vârstă, dar poate apărea la orice vârstă. Se estimează că incidența sa în Ungaria este de aproximativ 200-400 de cazuri la 100.000 de locuitori.

Cauza exactă este necunoscută, dar se crede că o combinație de factori genetici și de mediu joacă un rol în dezvoltarea bolii

Boala Parkinson nu poate fi vindecată, dar există tratamente eficiente care ajută la controlul simptomelor și la îmbunătățirea calității vieții. Tratamentele pot include medicamente, intervenții chirurgicale, precum și schimbări în stilul de viață, cum ar fi exercițiile fizice și terapia fizică.

Leziunea cerebrală traumatică (TBI) este o leziune a creierului cauzată de o forță externă sau de un impact extern. Aceasta poate fi cauzată de o lovitură la cap, o cădere, o explozie sau orice alt eveniment care provoacă un traumatism sau o leziune a creierului. În rândul copiilor și al tinerilor adulți, acest tip de leziune este cauza principală a decesului sau a dizabilității.

Simptomele variază de la ușoare la severe, în funcție de zona afectată și de intensitatea impactului. Simptomele TBI ușoară includ dureri de cap, amețeli, probleme de memorie și dificultăți de concentrare. Simptomele TBI severă includ pierderea cunoștinței, convulsii, paralizie și tulburări de vorbire.

Tratamentul variază în funcție de gravitatea leziunii și poate include doar odihnă sau diverse tratamente medicamentoase, iar în unele cazuri poate necesita intervenție chirurgicală și reabilitare.

TBI poate fi prevenită prin luarea măsurilor de precauție pentru a reduce riscul de leziuni la cap. Aceasta include purtarea căștii în timpul activităților precum ciclismul, motociclismul și sporturile, precum și utilizarea centurilor de siguranță în timpul conducerii.

Ca urmare a unei leziuni a măduvei spinării, fibrele acesteia pot fi deteriorate. Măduva spinării este situată în canalul osos al coloanei vertebrale și conține fibre nervoase care se extind de la creier și către creier. Măduva spinării joacă un rol important în transmiterea informațiilor între creier și restul corpului.

Leziunile măduvei spinării pot deteriora fibrele din canalul spinal, care conține fibre nervoase ce transmit informații între creier și restul corpului. Aceste fibre sunt esențiale pentru funcționarea normală a corpului.

Aceste leziuni pot apărea în mai multe moduri, cel mai frecvent datorită:

• Accidente rutiere: cel mai adesea accidente auto și moto
• Accidente sportive
• Accidente de muncă: cum ar fi căderi de la înălțime sau ridicarea obiectelor grele
• Alte accidente: căderi de la înălțime sau alte accidente casnice

Gravitatea și simptomele unei leziuni ale măduvei spinării pot varia în funcție de partea afectată a măduvei și de severitatea leziunii. Acestea pot varia de la complete (unde măduva este complet secționată) la parțiale și, în funcție de nivelul leziunii, pot duce la tetraplegie (afectarea tuturor celor patru membre) sau paraplegie (afectarea membrelor inferioare). Aceste leziuni duc adesea la paralizie, tulburări senzoriale, incontinență urinară și fecală și alte simptome neurologice.

Leziunile măduvei spinării pot deteriora fibrele din canalul spinal, care conține fibre nervoase ce transmit informații între creier și restul corpului. Aceste fibre sunt esențiale pentru funcționarea normală a corpului.

Aceste leziuni pot apărea în mai multe moduri, cel mai frecvent datorită:

• • Accidente rutiere: cel mai adesea accidente auto și moto

 

• • Accidente sportive

 

• • Accidente de muncă: cum ar fi căderi de la înălțime sau ridicarea obiectelor grele

 

• • Alte accidente: căderi de la înălțime sau alte accidente casnice

 

Gravitatea și simptomele unei leziuni ale măduvei spinării pot varia în funcție de partea afectată a măduvei și de severitatea leziunii. Acestea pot varia de la complete (unde măduva este complet secționată) la parțiale și, în funcție de nivelul leziunii, pot duce la tetraplegie (afectarea tuturor celor patru membre) sau paraplegie (afectarea membrelor inferioare). Aceste leziuni duc adesea la paralizie, tulburări senzoriale, incontinență urinară și fecală și alte simptome neurologice.

Cazurile neurologice

 

Cazurile neurologice includ orice afecțiune care implică sistemul nervos sau modificările acestuia. Aceste afecțiuni acoperă o gamă largă de boli, de la bolile sistemului nervos central (creier și măduva spinării) și ale sistemului nervos periferic (nervii din restul corpului) până la afecțiuni neuromusculare. Următoarele condiții fac parte din această categorie:

 

• Accident vascular cerebral (AVC)

 

• Boala Parkinson și sindroamele Parkinson

 

• Scleroza Multiplă

 

• Sindromul Guillain-Barré și alte polineuropatii

 

• Leziuni cerebrale și craniene

 

• Leziuni ale măduvei spinării

 

• Alte afecțiuni neurodegenerative și boli ale nervilor periferici

 

Ortopedia se ocupă de o gamă extrem de variată de probleme: bolile, leziunile și anomaliile sistemului musculo-scheletic, cum ar fi oasele, mușchii, articulațiile și țesuturile conjunctive. Tratamentele ortopedice pot fi conservatoare, cum ar fi fizioterapia, medicamentele sau injecțiile, sau pot include soluții chirurgicale, cum ar fi corectarea chirurgicală a fracturilor osoase, implantarea protezelor sau alte intervenții ortopedice. Scopul tratamentelor este de a îmbunătăți mobilitatea și calitatea vieții pacienților, de a reduce durerea și de a trata problemele musculo-scheletice.

Cazurile traumatologice se referă la leziuni sau deteriorări cauzate de obicei de o forță externă sau de un impact fizic (de exemplu, accidente rutiere sau casnice). Aceste leziuni pot include fracturi osoase, rupturi musculare, entorse articulare, luxații, arsuri, precum și leziuni ale capului, coloanei vertebrale, abdomenului și alte leziuni. Domeniul traumatologiei se ocupă de diagnosticarea, tratamentul și reabilitarea acestor leziuni, care includ diferite tratamente de fizioterapie, kinetoterapie și furnizarea de dispozitive de asistență.

Reumatologia este un domeniu medical care tratează diverse afecțiuni care afectează mușchii, articulațiile și țesuturile înconjurătoare ale acestora. Afecțiunile reumatologice includ artrita reumatoidă (RA, cunoscută și sub denumirea de poliartrită reumatoidă), guta (artrita urică), lupusul eritematos, boala Bechterew, fibromialgia, artroza (uzura cartilajului). Aceste afecțiuni sunt caracterizate prin boli inflamatorii și degenerative ale coloanei vertebrale și articulațiilor, boli metabolice și osoase, precum și modificări dureroase și deformări ale țesuturilor moi.

Principalele simptome ale bolilor reumatologice sunt:

• Durere
• Rigiditate articulară
• Umflături
• Erupții cutanate sau probleme ale pielii
• Limitarea mișcării
• Slăbiciune musculară
• Oboseală sau slăbiciune generală

În cazul afecțiunilor reumatologice, fizioterapia joacă un rol deosebit de important pentru ameliorarea simptomelor și îmbunătățirea calității vieții. Specialiștii noștri elaborează un program terapeutic personalizat pentru fiecare pacient, care poate include exerciții de gimnastică individuale și în cadru suspendat, diverse terapii de masaj sau alte proceduri de fizioterapie, cum ar fi tratamentele cu laser și terapie magnetică, electroterapia sau tratamentele cu ultrasunete.